Techirghiol, oraș unic în lume, cu o istorie fascinantă, beneficiază de existenta unor condiții naturale deosebite. Climatul, nămolul sapropelic  și apa sărată a Lacului Techirghiol  fac din aceasta stațiune balneară cunoscută din anul 1899 o destinație faimoasă cu o atmosferă tămăduitoare.

Aflată la 15 km de Constanța, cel mai mare oraș de la malul Mării Negre, și la numai 3 km de țărmul Mării Negre, stațiunea este amplasată într-o regiune de stepă dobrogeană. Avem așadar de a face cu o climă temperat continentală, de stepă, cu influențe marine, caracterizată printr-o temperatură medie anuală de aproximativ 11 grade Celsius, o umiditate a aerului de circa 80%, vânt prezent aproape permanent, cu o viteză de 4-5 m/s (mai ales între orele 11-17 ), aeroionizarea medie de 900 de ion pozitivi și negativi/cm cub cu ușoară predominantă pozitivă. Temperatura medie anuală este de 11,2°C , iar precipitațiile însumează mai puțin de 400 mm anual. Briza marină se resimte aici mult mai puțin decât pe țărmul mării, în schimb briza lacului se face simțită din plin.

Se spune că un bătrân olog și orb a ajuns odată cu măgarul său, din greșeală, în malul acestui lac. S-a chinuit bătrânul ore în șir să iasă din noroiul mirositor, dar bidiviul încăpățânat nici că voia să se miște, malul acela exercitând o tainică atracție asupra sa.

Mare a fost însă mirarea și bucuria bătrânului când, ieșind din lac, și-a dat seama că ochii săi puteau distinge din nou o geană de lumină, iar picioarele sale, de multă vreme neputincioase, începuseră să-l asculte. Cât despre înțeleptul său bidiviu – plăgile urâte de pe spate i se vindecaseră, iar corpul său parcă trăia o nouă tinerețe.

Aflându-se despre această vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scăldându-se și ungându-se cu nămol pentru a-și găsi tămăduire. Și câte minuni nu se petrec acolo – ologii încep din nou să meargă, oasele înțepenite își redobândesc tinerețea, femeile își recăpătă fertilitatea, iar bolnavii de piept își găsesc tămăduirea.

Mărturiile existenței și continuității oamenilor pe aceste meleaguri sunt constituite din descoperiri arheologice. Istoria locuirilor ajunge până în neolitic, așezarea Techirghiolului fiind inclusă în faza a doua a culturii Hamangia-Cernavodă. Cercetările arheologice efectuate de către Vasile Pârvan încă din 1924 au încercat să stabilească trecutulul acestor regiuni.

În oraș există zone care poartă urmele arheologice ale culturii Hamangia-Cernavodă și amprentele istoriei rămase în aceste locuri: monedele din vremea Imperiului Roman, documentele din perioada otomană, acte aparținând lui Mihail Kogălniceanu, casa și azilul construite de Constantin Tănase, dar și casele de vacanță ale familiilor lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Jean Constantin.

Încă din anul 1854 există primele înscrisuri despre calitătile terapeutice ale nămolului, când un comandant otoman își vindecă brațul bolnav. Techirghiolul este cunoscut ca și stațiune balneară din anul 1899. Atunci s-a inaugurat: Azilul maritim Techirghiol, cu paturi și instalații pentru băi cu nămol.

Techirghiol a devenit un traseu de vacanță pentru intelectualii vremii. În paralel cu dezvoltatea Mamaiei, Techirghiol devine o destinație a oamenilor din lumea bună, interesați de calitătile terapeutice ale lacului cu „băi reci“. Boema s-a mutat la Techirghiol, pentru ca, imediat după Primul Război Mondial, Eforie să devină ținta elitelor cu bani. Artiștii veneau în Dobrogea să picteze, scriitorii – ca Ionel Teodoreanu, de pildă (care se refugia la Techirghiol, cu soția și copiii) – încercau să scrie, iar actorii își aveau cartierul general la Carmen Sylva (Eforie Nord). Familiile scriitorilor Cezar Petrescu și Tudor Arghezi erau oaspeți de vară ai stațiunii.

Techirghiol oferea lumii bune a secolului XX inspirație și tratament.
Camil Petrescu și-a plasat o parte a acțiunii romanului său Patul lui Procust în Techirghiol, acțiune desfășurată între anii 1926 și 1928, și a redat prin cuvânt substanța personagiilor din acel interval de timp.

În anul 1388 Dobrogea s-a unit pentru prima dată cu Țara Românească sub domnia lui Mircea cel Bătrân.
La jumătatea secolului următor, Dobrogea intră sub ocupație otomană. O primă mențiune documentară a așezării Techirghiol datează din 1560, când Tekfür-köy este numit, în firmane ale sultanului Suleyman Magnificul către domnitorul Moldovei.
La 1 decembrie 1878 trupele române intră în Dobrogea, ceea ce reprezintă și factic, alipirea provinciei cu țara.
Unul dintre noii “locuitori” ai Techirghiolului, după reformele de împroprietărire a fost și Mihail Kogălniceanu, care cumpără pământ și imobile în jurul lacului și care a și construit o fântână publică în localitate, iar la Tuzla a ridicat capela ortodoxă.
Printre proeminenții locuitori ai Techirghiolului se număra Mircea Eliade, ai cărui părinți dețineau din 1906, o casă de vacanță în Techirghiol – Vila Claudia.

Un alt proeminent binefăcător a fost marele artist Constantin Tănase. Se angajează în construcția unui Sanatoriu pentru artiști (Vila Scena), contribuie financial la clădirea Căminului Cultural și la construcția bisericii Sf. Ilie.

În 1894 Ministerul Agriculturii și Domeniilor vinde Societății de binefacere Eforia Spitalelor Civile din București 100 ha la marginea lacului. Acesta reprezintă și primul pas în constiuirea stațiunii balneare din preajma lacului. Se pun bazele a ceea ce mai târziu va deveni Techirghiol-Eforie și apoi localitatea de astăzi Eforie Nord.

De amintit este și Constantin Bajenaru, unul dintre primarii Techirghiolului, care în anii ’30 s-a preocupat în mod deosebit de înfrumusețarea, curățenia orașului și prosperitatea lui ca stațiune balneară.

În 1931 s-a inaugurat Monumentul Eroilor în memoria celor ce și-au dat viața în războiul 1916 – 1918 (Techirghiol și împrejurimile au plătit tributul cu 176 de căzuți) în piața “General I. Dragalina”.

Bibliografie – „Monografia Techirghiolului” de Aurelia si Stefan Lapusan

Sursa: primariatechirghiol.ro

Istorie Techirghiol

Istoria Orasului Techirghiol