Înainte de a se numi Techirghiol (Lacul lui Techir), el s-a numit Tekfur Golu (Lacul vărgat) şi chiar Tekfur Koy (Satul vărgat). Termenul de vărgat îi vine de la culoarea stranie pe care o are lacul adesea vălurit. În 1560 Tekfur-koy era o localitate importantă a Dobrogei otomane, reşedinţă de caza (unitate administrativă asemănătoare plasei). De unde ştim acest lucru? Din două firmane ale sultanului Soliman (Suleyman) Magnificul, documente adresate domnitorului Moldovei Alexandru Lăpuşneanu şi în care se făcea referire la câteva aşezări din Dobrogea.

Tekfur-koy era aşadar o localitate importantă şi este posibil ca la un moment dat să fi fost vizitată chiar şi de către Sultanul Soliman. Acesta trecuse prin Dobrogea în 1538 timpul unei campanii militare în Moldova (contra lui Petru Rareş). Ştim din jurnalul acelei expediţii că Soliman a ajuns atunci la Bulbul (Ciocârlia), Kara Muratli (Mihail Kogălniceanu de Constanţa), Carasu (Medgidia) şi Esterabad (oraş dispărut azi, din zona Târguşor) şi este foarte probabil să fi atins şi punctul Tekfur-koy. Legat de acest vechi nume al Techirghiolului avem şi o legendă, care asemenea tuturor miturilor are şi un sâmbure de adevăr. Se spune că, odată, de mult, turcii se luptau în Sudul Dobrogei cu bizantinii (!).

Una dintre bătălii s-ar fi purtat, zice povestea, chiar pe malul Lacului Vărgat. Înaintea luptei, otomanii s-au aşezat la rugăciune, cadiul a cerut ajutor lui Allah iar apoi toţi soldaţii au strigat în cor Dumnezeu să ne ajute, Tekpur (potrivit sursei, Analele Dobrogei, serie veche). Potrivit unei alte variante Tekir are şi sensul a ceva ce se învârte asemeni unei roţi. Sunt poveşti fel de fel legate de vechiul Techirghiol. Pe atunci, pe vremea lui Soliman Magnificul, era un oraş important. A decăzut apoi, din cine ştie ce motive, pentru a renaşte în secolul XIX iar astăzi dăinuie în continuare, cu ale sale poveşti minunate…”